Du-mă înapoi la zilele de vară,
Aruncă-mă în ploile ce ne prindeau odinioară
Pe plajele pustii,
Pe care ne simţeam fericiţi ca 2 copii,
Veşnic la joaca,
Fără "dar" sau "poate" sau "dacă",
Atunci când traiam, fără să luăm de seama că iubeam
şi parcă, eram doar noi
Şi marea şi-o barcă-n vânt departe
Şi pe ea, un autor ce ne scria destinul într-o carte,
Cu final fericit,
Acum sunt ostenit,
Te-am pierdut
Şi nu te-am mai gasit
Şi zilele-mi-s in ceaţa,
O tai cu un cuţit pe care scrie speranţa,
Fără tine, viaţa mea nu mai are importanţă
Şi nu mai stiu cine sunt,
Şi ce caut pe pamant,
Timpul s-a dus,
Eu am ramas sedus,
Căutând, mereu unde,
Vântul te-a pus, te-a aşezat,
Te-a acoperit,
Oare m-ai uitat, intr-un sfârşit?
Strofa 2
Mă ţin cu greu,
De o margine de prăpastie numita "noi",
Ca să nu cad intr-un hău numit "eu",
Privesc spre cer, cum priveam în ochii tăi
Căci acolo îl vedeam pe Dumnezeu,
Sunt decis,
Te caut, nu te găsesc
Şi nu-s pus pe ucis, trecutul
C-aş rămâne doar cu scutul,
Ridic sabia, mă uit la mine in ea
O mănânca rugina, e trist,
Sunt doar o umbră fără tine,
De parcă nu exist,
Identitatea-mi-e necunoscută,
Am dat o sută de sentimente la schimb,
Ca să pot să ma plimb,
Acolo unde talpa ta a atins nisipul,
Acolo unde valurile se sparg
Si particule fine de diamant iţi atingeau chipul,
Ars de un soare care a dat culoare acestui pesimist
Care-a simţit,
In fiecare zi, de când ne-am desparţit,
Că moare,
Cu fiecare bătaie de inima în contratimp cu viitorul,
Spre tine, încerc în zadar, cu aripi frânte, să îmi iau zborul.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu